Hmm .. de cate nopti tot vreau sa scriu .. sa imi descarc sufletul .. nu stiu ce m-a retinut pana acuma .. da de data asta m-am ambitionat si nici colegii de pe coridoare , nici ora tarzie a noptii , nici tantarii care nush cum au intrat in camera , nici lumina pe care fetele au uitat-o aprinsa in camera .. nimik .. nu ma va face sa ma opresc din scris ..
Ma gandesc la multele rascruci de drumuri care au aparut din ce in ce mai des in viata mea .. oare am facut bine k am luat-o pe acolo , sau poate era mai bine pe dincolo ? Nu stiu de ce ma gandesc la deciziile din trecut pt k sunt genul care daca nu reuseste cineva sa ma convinga , cu argumente solide, reale , k ceea ce zice el sa fac e mai bine decat ceea ce vreau eu , prefer sa aleg asa cum consider eu .. si daca e sa ma dau cu capu de pereti k am gresit , macar stiu k am gresit din cauza mmea si nu din cauza k m-am luat dupa cineva , si asa e o sansa in plus k sa ma invat minte. Cred foarte mult in zicala “Inveti doar din propriile greseli. Nu si din ale altora.”
S-au adunat multe in ultimul timp .. care m-au dat peste cap .. pot sa zic k m-au schimbat. Abea am asteptat sa se termine scoala .. pt k nu mai rezistam.
Un prim pas apoi a fost excursia planificata cu fostii colegi , de liceu, unde altundeva decat la … Timis .. locul in care am strans nodurile prieteniei ce le-am facut in timpul orelor, pauzelor si a iesirilor in oras.
Am ajuns acolo … raiul pe pamant .. o liniste care park te ducea intr-o lume de basm , soarele stralucind de fericire park k eram acolo , din nou impreuna , nisipul matasos care astepta sa calci pe el sa te imbratiseze , salciile care aveau ramurile plecate pt a te ocroti .. totul .. totul facut ca sa te simti cat mai bine ..
Fostii colegi , colegi ink pt mine pt k nu cred k faptu k am terminat liceul si am luat-o fiecare pe drumul sau nu mai suntem tot acei colegi .. normal , mai schimbati, maturizati .. dar in fond .. aceeasi ..
Au fost momente minunate .. dupa mult timp am privit momentele noptii in cele mai mici detalii .. am vazut cum negrului patrunzator i s-au dus puterile , iar albastrul cerului a inceput sa prinda contur , cum de dupa dig se vedea o luminita , apoi mai multe , si incet incet soarele , portocaliu spre rosu , isi scoatea manutele .. intinzandu-le , vroind park sa ne cuprinda , zambindu-ne si bucuros se ridica din ce in ce mai repede , alergand park si chiuind ca suntem acolo , k nu este sigur .. k dupa cateva ore bune de cand a fost alungat ne revedem ..
Dar zilele s-au terminat .. si am revenit in oras , cuprinsa de zgomot , de praf , de voci .. din nou intoarsa .. si cu problemele asteptandu-ma la usa , navalind toate .. As fi vrut sa nu le bag in seama .. sa le las sa vorbeasca singure .. dar au reusit , au fost mai puternice decat mine , au plecat abea in momentul in care m-au lasat intr-o balta de lacrimi .. asigurandu-ma in acelasi timp ca ne vom mai intalni .. Nu mai am putere , nu mai pot sa ma lupt , sa ies in fata si sa urlu .. au fost prea multe , si m-au schimbat , le accept , le inchid in mine .. si le dau drumul doar prin lacrimile care cad neincetat ..
Dar , pt k tacamul sa fie complet .. viata park a vrut sa-mi arate cum se poate intoarce roata . Si nu ma refer la zicala “ce tie nu-ti place altuia nu-i face” , ci mai degraba .. “gandeste-te putin mai mult inainte de a iti face o parere” .
In ultimul timp mi-a fost bine pe un plan .. am fost singura , mi-am vazut de viata mea .. nu zic k nu am simtit de multe ori ca am nevoie de cineva care sa-mi fie alaturi , de cineva care sa ma faca sa zambesc atunci cand trebe , sa ma ia in brate atunci cand vede ca am nevoie .. sa fie acolo pt mine .. si la fel , sa fiu acolo pt el . Dar .. totusi imi era bine ..
Si cum se zice .. asa a fost sa fie .. trebuia sa se schimbe ceva la un moment dat .. da park nu acuma .. park nu asa .. Am impresia k am intrat pe un teritoriu care imi este necunoscut , in care pe de o parte vreau sa ma afund din ce in ce mai mult .. sa descopar .. dar pe de alta parte vreau s-o iau la fuga .. sa gasesc o iesire .. pt k mi-e frica , mi-e frica de ceea ce e nou , ceea ce imi este strain .. e un sentiment ce nu l-am cunoscut asa de bine pana acuma ..
Nu am avut niciodata idei preconcepute .. nici n-am condamnat 2 persoane care se iubesc , indiferent de conditiile in care o fac , de diferentele de nationalitate , varsta sau comportament , sunt de parere k acestea sunt lucruri mult prea marunte pt a te bloca .. dar nu am crezut niciodata k asa ceva mi se poate intampla mie , eu , care sunt asa cum sunt , infipta, increzatoare in fortele mele, capabila sa tin piept la orice si la oricine, care lasa foarte greu ca o persoana sa se apropie de ea , sa ii ajunga in suflet .. dar .. in momentu asta simt k in suflet e ceva infipt , ca un spin , nush daca e bun sau rau , dar e ceva neasteptat .. ce ce credeam k e imposibil sa mi se intample mie .. dar , k de obicei .. niciodata sa nu zici niciodata ..
Si totusi , stau asa .. cu spinu facand parte din mine .. probabil k nici el nestiind daca sa se aventureze sau sa-mi lase sufletul in urma .. iar eu .. stau cu portita intre-deschisa , dorind sa il primesc cu bratele deschise .. dar totusi ceva ma opreste ..
E o senzatie .. ce pt prima oara o simt .. e ceva puternic , frumos , dar in acelasi timp necunoscut si periculos ..
Pe de o parte simt si eu k ma apuca febra festivalului , dar nush parca nu am chef de nimic , tot ce imi vine in gand este Timis.