Maybe. . we were supposed to meet the wrong people before meeting the right one so that, when we finally meet the right person, we will know how to be grateful for that gift.

Maybe . . . when the door of happiness closes, another opens; but, often times, we look so long at the closed door that we don’t even see the new one which has been opened for us.

Maybe . . . it is true that we don’t know what we have until we lose it, but it is also true that we don’t know what we have been missing until it arrives.

Maybe . . . the happiest of people don’t necessarily have the best of everything; they just make the most of everything that comes along their way.

Maybe . . . the brightest future will always be based on a forgotten past; after all, you can’t go on successfully in life until you let go of your past mistakes, failures and heartaches.

Maybe . . . you should dream what you want to dream; go where you want to go, be what you want to be, because
you have only one life and one chance to do all the things you dream of, and want to do.

Maybe . . . there are moments in life when you miss someone — a parent, a spouse, a friend, a child — so much
that you just want to pick them from your dreams and hug them for real, so that once they are around you appreciate them more.

Maybe . . . the best kind of friend is the kind you can sit on a porch and swing with, never say a word, and then
walk away feeling like it was the best conversation you’ve ever had.

Maybe . . you should always try to put yourself in others’ shoes. If you feel that something could hurt you, it
probably will hurt the other person, too.

Maybe . . you should do something nice for someone every single day, even if it is simply to leave them alone.

Maybe . giving someone all your love is never an assurance that they will love you back. Don’t expect love in
return; just wait for it to grow in their heart; but, if it doesn’t, be content that it grew in yours.

Maybe . . . happiness waits for all those who cry, all those who hurt, all those who have searched, and all those who have tried, for only they can appreciate the importance of ll the people who have touched their lives.

Maybe . . . you shouldn’t go for looks; they can deceive; don’t go for wealth; even that fades away. Go for someone who makes you smile, because it takes only a smile to make a dark day seem bright. Find the one that makes your heart smile.

Maybe . . you should hope for enough happiness to make you sweet, enough trials to make you strong, enough sorrow to keep you human, and enough hope to make you happy.

Maybe . . . you should try to live your life to the fullest because when you were born, you were crying and everyone around you was smiling but when you die, you can be the one who is smiling and everyone around you
crying.

O poveste despre viata, un clip care face mai mult decat toate cuvintele .. Get Back Up

Oare stim sa pretuim viata asa cum ar trebui ? Oare stim sa ne bucuram de ceea ce avem, sa fim multumiti si fericiti ? Sincer cred ca sunt foarte putini oameni care intr-adevar stiu ce inseamna asta, dar cred ca ar trebui sa invatam de la cei care stiu sa o faca, indiferent de situatia in care se afla.

Da, cateodata poti sa cazi. Si atunci ? Da, vrei sa te ridici. Dar cum o faci ? Ai forta necesara ? Vei iesi din lupta un invins sau un invingator ? Sunt multe momente in viata cand se intampla asa ceva : uneori pici o distanta mica, altadata o distanta mare .. Poate te-ai ridicat de atatea ori incat acuma pur si simplu nu mai vrei, vrei sa ramai acolo pentru k te gandesti k ma jos nu ai putea sa ajungi. Dar aici gresesti ! De fapt viata noastra e intr-o continua curgere, e un ras volburos unde, in josul apei ne asteapta o cascada. Trebuie sa stim sa inotam contra curentului, sa ne tinem pe picioare indiferent de conditiile meteo, iar atunci cand picam sa stim sa ne ridicam, sa ne scuturam si sa o luam de la capat.

E greu, foarte greu chiar, dar trebuie ! Viata e frumoasa, trebuie doar sa stim sa ne bucuram de lucrurile marunte ..

Uitati-va la clip si invatati !

49 de cuvinte

Speed test

UPDATE : Am reusit sa scriu 59 ( nu am salvat k eram la Bobo pe laptop, dar el poate sa confirme) … 59 .. 59 .. 59 .. Ati auzit Bobo & Vali ?

34 de cuvinte

Speed test

Da, am gasit testu asta … nu sunt multumita asta k voi incerca sa imi bat propriul record .. k de, doar e sesiune si maine am examen .. deci timp este

Tu .. cate cuvinte .. ?

“Daca nu iti cunosti limitele, defineste-le! Daca le cunosti, depaseste-le!” - A. Moisei

* un alt citat din carnetelul meu cu “de prin lume adunate”

Sunt de parere k fiecare ar trebui sa isi cunoasca limitele, in masura in care se poate. Mai sunt si cazuri cand aceste limite nu pot fi definite. Un astfel de ex in cazul meu : daca s-ar lega cineva de familia mea, daca ar vrea sa ii faca ceva rau — sincer, nu stiu de ce as fi in stare .. dar sunt sigura k limita nu ar exista ,sau ar fi acea limita atunci cand as crede eu k totul este bine.

Unele limite e bine sa le depasesti, altele nu …

In fine, fiecare cu limita lui … asta e cea mai mare diferenta intre oameni …

Just hear those sleigh bells jingling,

Ring ting tingling too

Come on, it’s lovely weather

For a sleigh ride together with you

Outside the snow is falling

The Bankers are laughing “yoo hoo”,

Because they scammed a Trillion dollars from me and you.( Sleigh Ride)

Ghidul nostru ne-a spus sa scriem acasa ca poate ati vazut la televizor inundatia si sunteti ingrijorati. Suntem bine. Apa a luat doar un cort si doi saci de dormit. Din fericire, nimeni nu s-a inecat pentru ca eram toti pe munte si il cautam pe Cristi. A, da, sun-o pe mama lui Cristi si spune-i ca totul e bine. Cristi nu poate scrie pentru ca si-a rupt mana. Am mers si eu cu unul dintre jeep-urile Salvamont. A fost super. Nu l-am fi gasit niciodata in intunericul acela daca nu fulgera. Ghidul nostru, Victor, s-a enervat foarte tare pe Cristi pentru ca a plecat fara sa spuna nimanui.
Cristi zice ca i-a spus, dar era in timpul incendiului, asa ca probabil n-a auzit. Stiai ca daca pui benzina pe foc, canistra o sa explodeze?

Lemnul ud nu ardea, dar unul dintre corturi, da. Si hainele noastre la fel. Danut o sa arate ciudat pana ii creste parul la loc. Ne intoarcem acasa sambata daca Victor reuseste sa repare masina. Nu a fost vina lui. Franele mergeau bine cand am plecat. Victor spune ca, cu o masina atat de veche, ceva se strica mereu; probabil de asta nu are asigurare. Mie mi se pare o masina misto. Nu se supara daca i-o murdarim, si cand e cald, ne lasa sa stam pe capota ca sa ne mai racorim. Se face destul de cald, cu 13 oameni intr-o masina. Ne lasa sa stam si in portbagaj pana l-a oprit un politist.

Ghidul nostru e misto. Il invata pe Tudorel sa conduca masina pe drumurile de munte, unde nu e trafic. Tot ce vedem pe aici sunt camioane cu busteni. Dimineata asta, toti tipii sareau in lac de pe stanci. Pe mine nu m-a lasat, pentru ca nu stiu sa inot, iar Cristi avea mana rupta, asa ca ne-a lasat sa mergem cu barca. A fost super. Se pot vedea sub apa copacii rupti de inundatie. Victor nu e un scortos ca ceilalti ghizi pe care ii stiu. Ne-a lasat sa mergem fara veste de salvare. Trebuie sa petreaca mult timp lucrand la masina, asa ca incercam sa nu-i facem probleme.

Ghici ce! Am primit toti insigne pentru ca am trecut cursul de prim ajutor. Cand Danut si-a taiat mana cu toporul, am invatat sa coasem vene. Marius si eu am vomitat, dar ghidul nostru zice ca era de la puiul stricat. Ne-a mai spus ca mancarea din inchisoare era si mai rea. Ma bucur ca a iesit de acolo. Zice ca acum a invatat cum sa faca lucrurile cum trebuie. Apropo, ce e un pedofil?
Trebuie sa plec acum. Mergem in oras sa ne trimitem scrisorile si sa cumparam vaselina. Nu va faceti griji.
Suntem bine cu totii.

Cu dragoste,
al vostru Mihai

Cum sunt o impatimita a “culesului de citate” indiferent de anotimp , m-am decis sa-mi populez blogul cu ele ( culese inca de prin clasa a 9 -a — atunci am invatat “meseria” si inca o mai practic ) .. so, probabil k vor fi multe da e o ocazie da a le avea si online ( trebe sa fi la moda ) ,  sa nu le las sa stea numai in caietul mare, verde si gros de pe vremea bunicii, a carui foi se ingalbenesc pe zi ce trece

Incep cu unul din preferatele mele

” Viata seamana cu o poveste. Ceea ce conteaza nu e lungimea ei, ci valoarea ei.”

Acum ceva timp, prin clasa a 9-a sau a 10-a ( ce repede a trecut timpu ) am primit de la colegutza mea din fata , Arina , o scrisoare .. da , erau niste vremuri tare dragutze, pe atunci nu ne vorbeam pe mess toata ziulica, si cat timp eram la scoala ne dadeam tot felul de “biletele”, unele trebuia sa le citim pe loc, altele in schimb trebuiau sa ramana inchise pana ajungeam acasa
Ufff , asa as vrea sa se mai repete acele vremuri ..
Dar, sa revin ( like always ma pierd in vorbe ) : one day , in timpul lungilor ore (asa mi se pareau atunci, acuma mi se par scurte fata de cele de la faculta) Arina give me “the thing”
Suna asa :

“In aceasta viata in neitrerupta curgere suntem numai fragmente trecatoare. Singura noastra existenta : NESIGURANTA.
Nesigura - durata vietii noastre
- sanatatea noastra
- munca noastra
- iubirea noastra
- ziua de maine”

Da, asa este .. Mereu apare nesiguranta , oricat de mult am vrea sa negam . Poate k doar “intorcandu-i spatele” vom reusi sa mergem mai departe ..

“Se intampla uneori sa visezi. Te lasi furat, crezi in vis, il indragesti. Dimineata, cand deschizi ochii, doua lumi se contopesc inca. Chipurile noptii se sterg in lumina. Ai vrea sa-ti amintesti, ai vrea sa le tii in loc. Iti luneca printre degete, realitatea nemiloasa a zilei le destrama. Ce-am visat ? te intrebi. Ce se intampla ? Si ramai cu regretul nedeslusit al tuturor acelor lucruri care au fost aievea sau parca au fost. Nu mai stii ce-a fost in jurul tau.” ( REGELE MOARE , de Eugen Ionescu)