Pentru noi inseamna multa munca, speranta k se vor strange jucarii si dulciuri, dar , ce e cel mai important - inseamna sa ne aducem aminte cum e sa fim copii. Vine Craciunul si fiecare dintre noi se gandeste de pe-acuma : “Oare ce imi va aduce Mosu’?” .. dar, acolo undeva sunt milioane de copii care in perioada asta se gandesc doar daca maine zi o sa aiba ceva de mancare , sau altii se gandesc cum sa-si ajute parintii sa aduca macar o paine pe masa de Craciun pe care s-o imparta cu totii. E greu sa crezi k exista asa ceva , mai ales daca esti obisnuit sa ai tot timpul un acoperis de-asupra capului si o farfurie cu mancare calda. Dar altii nu au. Si acele suflete micute nu vor veni niciodata sa te traga de manuta si sa-ti ceara sa ii ajuti .. asta trebuie sa o facem noi.
De aceea o mana de copii mai mari am initiat acest proiect, anul acesta implinind 2 anisori si speram sa creasca mare mare mare, si sa fim mereu alaturi de el. Pentru ei , prichindeii, este acest proiect. Pentru k pt ei inseamna un zambet, o lacrima de bucurie, o imbratisare venita ca sa le arate k mai sunt oameni care stiu de ei.
Pentru mine Prichindel inseamna mult :
A trecut un an , dar fetele acelor copii imi sunt inca intiparite in minte.. Vreau sa fac mai multe pt ei, stiu ca pot! In primul rand pt ei, copiii, dar in acelasi timp si pt mine, pt nelinistea de inceput, cand nu stiam incotro sa o apucam cu proiectul, pt lacrimile de tristete cand interveneau fel si fel de bariere si , cel mai mult, pt lacrimile de bucurie de la sfarsit cand ma uitam la acei copii si in sufletul meu stiam k am facut ceva pt ei. Si de ce nu ? Pt micile mele prietene ce mi le-am facut la gradi, pt printesica cu care m-am uitat la film (nu mult, pt k a trebuit sa mergem la baie sa facem pisu :P), pt copiii care ne-au ajutat ca spectacolul sa fie unul de “milioane .. de copii pe strada” , pt acei copii cu probleme care m-au marcat :(, pt cei mici din centrul de plasament situat undeva la iesirea din timisoara, pt aceia care au navalit pe noi si auzeam din stanga si din dreapta :”tanti .. pot sa iau asta .. da mai pot sa iau si asta ? :)”, inclusiv pt cei din centrul de plasament de am zis k tipu care are grija de ei e “fost elev” si teama cu care am facut poza cu ei, tinandu-ne mainile in buzunare , de teama sa nu ne fure telefoanele, dar de fapt ei vroiau doar sa impartaseasca bucuria cu noi.
Dar cel mai mult inseamna tot ce se petrece in sufletul meu din momentul cand incepem proiectul si pana in momentul final cand vedem k am facut niste copii fericiti.
“Asteptam sa ne aratati ca si voua va pasa”
http://prichind3l.blogspot.com/
* jucariile si dulciurile se starng in Universitatea Politehnica Timisoara, corpul Electro(B-dul Vasile Parvan nr 2), la etajul 1, sala A107 pana pe data de 12 Decembrie
* iti multumim k nu esti indiferent
Tags: copil, prichindel